LA DRUM IN 2016

Bradul  lângă care îmi aşez gândurile încă miroase a cetină, a natură vie… este împodobit, e încă sărbătoare, iar eu trăiesc un alt început. Aleg să simt aşa în fiecare zi de 1 ianuarie, poate pentru că ea devine astfel un reper , un ghid pentru călătoria de un an, un remember pentru ca tot ceea ce a trecut, să nu fi trecut degeaba.

Am intrat încă din 2015, TOTAL!, pe „tărâmul” lecţiilor. Citesc despre „fixed mindset” şi „growth mindset”  şi îmi reafirm importanţa lecţiilor pe care mi/ni le dă viaţa. Totul se leagă:

-growth mindset : capacitatea de a deveni, de a depăşi obstacole, limitări şi eşecuri prin efort susţinut, plus convingerea că poţi să o faci,

-o frântură de conversaţie din trecut (ah, amintirile!) în care un manager mă întreba după un teambuilding cu echipa lui – „dar tu ce ai învăţat din experienţa asta?”

– minunatul principiu NLP „Nu există eşec, există doar învăţare.”

– prezenţa în clase alături de profesorii şi elevii Teach/interacţiunile/experienţele  de fiecare zi integrate şi transformate în „lecţie”.

În cartea „Conexiuni ascunse”, Fritjof Capra vorbeşte despre natura vieţii, a minţii, a conştiinţei şi despre multiplele conexiuni din lumea vie. Încerc să redau în continuare câteva idei esenţiale pentru înţelegerea valorii învăţării. Una din intuiţiile-cheie ale abordării sistemice este aceea că RETEAUA reprezintă modelul comun tuturor formelor de manifestare a vieţii. De la reţeaua de reacţii chimice din interiorul oricărei celule (denumită reţea metabolică), la reţelele de diferite organisme din natură care alcătuiesc lanţuri trofice sau ecosisteme (ce lecţii minunate ne dau ele!), la marile reţele umane din economie, cultură şi societate, în general. Facebook sau Twitter sunt, de altfel, forme previzibile, moderne, de reţea în era informaţională.

Funcţia fiecărei componente în reţea este să transforme şi să înlocuiască alte componente, astfel încât reţeaua să se auto-genereze continuu. H. Maturana şi F. Varela, doi reputaţi cercetători în domeniul neuroştiinţelor, autori ai Teoriei Santiago a Cunoaşterii, au denumit acest proces autopoiesis, în traducere auto-creare. Asta fac toate sistemele vii. Se reînnoiesc permanent integrând schimbarea, se restructurează, dar păstrează în acelaşi timp modelul de organizare în reţea. Cum şi de ce o fac? Pentru a întreţine viaţa. Dacă analizăm mecanismele celulare, ale căror procese sunt reproduse şi la niveluri mult mai complexe, vedem că aceste schimburi sunt permise de o membrană care stabileşte graniţele, dar în acelaşi timp dă voie ca „lucrurile” să circule. Sistemele vii sunt din punct de vedere energetic ( şi informaţional, aş zice, pentru a fi mai clare lucrurile) sisteme deschise. Ele au nevoie, ca să rămână vii, de schimburi continue cu mediul şi asta fac: în fiecare moment al existenţei lor dau şi iau ceva- energie, resurse, informaţie. Trăiesc o schimbare continuă, dar nu oricum, ci integrînd în structura lor informaţie nouă.

În anii 1970, Maturana şi Varela au lansat Teoria Santiago a Cunoaşterii, în care identifică procesul cunoaşterii cu viaţa însăşi. Cogniţia, spun ei, este o activitate implicată în autogenerarea reţelelor vii, iar interacţiunile oricărui sistem viu cu mediul său sunt INTERACTIUNI COGNITIVE. Deci, materia învaţă continuu şi învăţarea este scrisă în gene. Un sistem neviu reacţionează la mediu în virtutea relaţiei cauză-efect,  însă unul viu –omul, spre exemplu – este perturbat şi alege EL cum să răspundă acestor perturbaţii. Răspunsul său la perturbaţiile mediului sunt de tipul adaptare, învăţare şi dezvoltare continuă, toate acestea fiind caracteristici esenţiale ale comportamentelor sistemelor vii. Aceste schimbări structurale presupun extinderea domeniului cognitiv al sistemului şi, după cum spun Maturana şi Varela „dau naştere unei lumi”, iar „a trăi înseamnă a cunoaşte”. Există o convergenţă de opinii în direcţia aceasta, chiar şi budismul denumind cogniţia „respiraţia vieţii”.

Trăim într-o lume complexă în care ne este tot mai greu să ne găsim locul, rostul şi direcţia. Una din explicaţii ar fi aceea că reţelele care suntem şi care ne înconjoară sunt caracterizate de o dinamică neliniară complexă, iar complexitatea  include nenumărate bucle de feedback şi multiple fenomene de emergenţă, foarte greu de înţeles şi de gestionat. Astfel, felul în care funcţionează creierul, mintea, conştiinţa, viaţa, devenirea, ce urmează după, încă reprezintă teme mari de studiu şi mari provocări pentru umanitate.

Am făcut călătoria acesta printre concepte pentru că în primul rând am nevoie să mă clarific eu.  Un început îmi ridică „la fileu” întrebări, iar eu caut răspunsuri şi repere, cum spuneam. Călătoria continuă, iar anul 2016 aş vrea să fie un an al lecţiilor însuşite, al învăţării, al dezvoltării, al cunoaşterii şi al evoluţiei mele ca om, ca reţea vie, care învaţă trăind şi trăieşte învăţând.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s