Crăciunul şi toată perioada dinainte şi de după sărbătoare are o magie unică, irepetabilă şi greu de definit. Nu pot să spun ce înseamnă ea pentru umanitate (alţii ştiu mai bine!), pot doar să descriu ce reprezintă ea pentru mine acum. Nu dintotdeauna. Cum simt eu ACUM.
„Random kindness”- înaintea petrecerii de Crăciun, în metrou; o tânără cu joben pe cap îmi zâmbeşte insistent, aş zice, iar eu, uşor nedumerită, îi răspund cu un zâmbet timid, abia perceptibil; ne spune apoi, mie şi lui Dan, că omul de zăpadă din reclama de pe perete este „fotoshopat”, e din zăpadă artificială şi se vede (ştie, pentru că lucrează în domeniu); când coboară, îşi ridică jobenul, face o reverenţă şi ne doreşte „Sărbători fericite!”… şi „nu uitaţi, sărbătorile sunt aşa cum le simţim noi”. O întâlnire cu o necunoscută, zâmbete, un schimb de energie pozitivă şi bucurie în suflete. Minunat!
Mirosul de sarmale şi de cozonaci – este mirosul copilăriei, al tradiţiei şi al poftei de viaţă. Când în casă totu-i aranjat, curat şi bradul împodobit, iar în plus se simt arome bune din cuptor, apare vraja aceea care te conectează cu identitatea ta şi aduce la suprafaţă ce ai tu mai bun; la mine starea de bine se leagă, de asemenea, cu muzica. Munca intensă pe care o cer sărbătorile tradiţionale, cu făcut totul în casă, nici nu o simt, dacă acţiunea se derulează pe „valurile „ muzicii.
Febra cadourilor – să mă gândesc la fiecare om drag de lângă mine şi să îi pregătesc un dar, este modul meu de a îi arăta că ţin la el, că el este important pentru mine, că a mă gândi la el îmi aduce bucurie în suflet. Obiecte mari şi mici, colorate sau nu, autohtone sau nu, hand-made sau industrializate, târguri, comerţ stradal, mall-uri, atâta varietate şi atâtea alegeri pe care le ai de făcut. Pentru mine nu este greu, pentru că îmi place să mă bucur de frumos şi să aleg, iar alegând mă conectez cu cel căruia îi dăruiesc acel obiect.
Oraşul meu frumos împodobit – o plimbare seara e o feerie, chiar dacă în jur nu totul e aşa cum mi-aş dori. Mă uit în sus şi văd lumină, iar lumina îmi coboară în suflet. Mă încarc cu frumos, cu bunătate şi cu o stare de bine. E sărbătoare!
Colindele… şi grupurile de colindători costumaţi. Aş vrea ca vremea colindelor să nu înceapă atât de repede şi să ne încânte doar cu tradiţie şi cu autenticitate. Urările să îşi găsească vorbele din suflet şi să ajungă la oamenii dragi, iar oamenii dragi să uite de greu şi să aleagă să fie frumoşi pe dinăuntru şi pe dinafară.
Lipseşte de la apel zăpada…puritatea albului, omul de zăpadă şi fantezia lui, dar cui îi pasă? Avem amintiri, avem energie şi bucurie şi speranţă în suflet. Daaa, sărbătorile îsi produc efectul lor binefăcător. Să ne bucurăm, deci, să iubim şi să ne lăsăm iubiţi.
CRACIUN DE VIS!
Nicoleta Topoleanu Blog 