DOBROGEA MA INSPIRA

Au trecut doi ani de când scriam despre drumul meu prin Dobrogea şi întâlnirea memorabilă cu eolienele şi cu câmpurile de floarea-soarelui. Acum peisajul este diferit. O altă perioadă a anului…

Cum vii dinspre Constanţa spre Tulcea, după ce ieşi din A4 ( ce multe autostrăzi avem!) te întâmpină rotunjimile podişului dobrogean, unice şi maiestuoase. Ţi se umple sufletul cu bucurie şi cu pace. Acum tabloul este galben- auriu de la miriştile rămase în urma recoltării grâului, presărat cu maroul-roşcat al pământului. Ici, colo, câte un lan de porumb cu moţurile în bătaia vântului – şi ce vânt! – câte o podgorie mititică şi, bineînţeles, floarea-soarelui încă verde, purtând cu mândrie galbena ei pălărie. Şi mult mai multe eoliene.

Dimensiunea timp parcă nu există. Am sentimentul că sunt doar eu cu mine. Şi cu istoria. Cu milioanele de ani ale Munţilor Hercinici, cu vestigiile greceşti şi romane. De fapt se aud zgomotele naturii, vântul, păsările, dar tot peisajul acesta îmi picură în suflet o linişte pe care nu o simt în altă parte. Mă simt în siguranţă, relaxată, fericită.

Am vizitat Muzeul de arheologie din Mangalia şi am văzut acolo însemnele trecerii civilizaţiilor antice pe meleagurile noastre. Mi-au rămas în memorie multiplele reprezentări ale cavalerului tracic, pietre funerare, bijuterii frumoase din aur şi argint, bucăţi de obiecte casnice, bucăţi de statui. Civilizaţie de mult apusă, însă iată!, prezentă, dacă ne interesează şi dacă vrem să învăţăm ceva din trecutul nostru. Ce am putea învăţa?
De exemplu, ca ceea ce facem, să facem trainic şi cu meşteşug, ca să lăsăm ceva în urma noastră. Să preţuim şi să păstrăm ce am primit de la părinţii şi strămoşii noştri. Să păstrăm tradiţiile. Să ne înconjurăm de lucruri frumoase ( asta mi se potriveşte mie, nu ştiu dacă şi altora). Eeeeiii! Cam asta despre ceea ce mă încântă în Dobrogea, deşi legat de natură ar mai fi destule de spus despre Deltă. Data viitoare, însă.

Din păcate, am şi de rău, iar răul se referă la cum sunt şi ce fac contemporanii noştri.
Deviza, repetată la nesfârşit de televiziuni, este „distracţie maximă”, înţelegând prin asta excese pe toate planurile, murdărie fizică şi morală, nepăsare, nesimţire. Am petrecut o săptămână la Vama Veche. Tabloul jalnic începe încă de pe şosea, cu claxoane nervoase şi atenţionări cu farurile maşinii. Să te dai la o parte adică. Fără răbdare, fără respect, cu pârţag de marţafoi. În Vamă construcţii înghesuite, unele neterminate, drumuri nesistematizate, praf, mizerie pe stradă, deşi există coşuri de gunoi. Plaja… ce să zic? Semicivilizaţie. Sunt umbrele de stuf, coşuri de gunoi, bineînţeles terase cu muzici şi tot tacâmul, dar şi câini – vagabonzi şi de companie, deşi este afiş cu INTERZIS accesul câinilor pe plajă- mucuri de ţigări în nisip, alge pe mal. În weekend este jale. Aglomeraţie înfiorătoare, cu beţii crunte şi nopţi petrecute pe plajă, gălăgie, coşuri debordând de gunoaie, sticle goale peste tot şi personaje pe trei cărări strecurându-se cu greu pe spaţiile minime dintre cearşafuri. Dacă le asculţi conversaţiile (şi cum altfel dacă stăm ca sardelele în cutie?) te înfiori. Nici nu am rezistat prea mult, că aveam o senzaţie de greaţă şi îmi vibrau neliniştite timpanele. Ce civilizaţie?

Bancul acela vechi cu „avem o ţară frumoasă, dar păcat că este locuită” se potriveşte la fix. De aceea, ca să mă simt bine, sunt nevoită să fug în zone mai izolate. Nu reuşesc întotdeauna şi apoi îmi pare rău. Degeaba natura este darnică, dacă oamenii dau cu tifla şi strică tot. Aşadar, mă întorc acasă cu sentimente amestecate. Admiraţie şi bucurie, stupoare şi dezamăgire (înţelegeţi de unde!). Cum sunt o fire pozitivă, aleg să uit ce este rău. Mă încarc de măreţia naturii şi de înţelepciunea istoriei. Ce să fac altceva?

Deci, galben- verde- maroniu, zbor de pasăre şi adiere de vânt, rotunjimi incomparabile, imortele şi stejari, pâlcuri de case, drumuri şerpuitoare şi LINIŞTE. Îmi aud gândurile. Sunt conectată cu fiinţa mea profundă, iar Dobrogea mă ajută să o scot la suprafaţă. Mă înclin plină de respect pentru asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s