VIATA, CU BUNE SI CU RELE

Ca liber profesionist ce sunt, recunosc că am timp (“mort”) în anumite perioade şi atunci gândul zboară. Din interior o voce îi comandă să zburde frumos şi vesel, însă contextul / evenimentele îl deturnează. Din zona albă trece uşor în gri, uneori – scurt – chiar în negru. Nu putem controla totul în viaţă, nu-i aşa?

 În acele momente  lucrez cu mine şi rememorez clipe frumoase, evoc oameni care mi-au fost aproape şi au dat un sens vieţii mele, fac planuri, mă uit în jurul meu şi extrag doar ceea ce este bun. Uneori îmi iese, alteori nu. Fac, însă, eforturi să fiu pozitivă şi chiar în registrul negativ caut ceva-ul care să mă facă să vibrez înalt.

 Iată un exemplu. Am terminat de curând “Sorgul roşu” al lui Mo Yan. A fost o delectare, deşi acolo găseşti descrieri ale unor evenimente care îţi fac pielea de găină. Este viaţa însăşi, cu bune şi cu rele, prezentată cu un lirism tulburător, extrem de original în opinia mea ( felicitări traducătorului!). Mo Yan este un geniu al metaforei. Transcriu aici, ce pot să fac altceva?, un fragment care relatează moartea unei fiinţe dragi.

 “Bunica se simţea cumplit de obosită, iar mânerele cu totul alunecoase ale prezentului, mânerele lumii ei, stăteau să-i alunece din mâini. Asta e moartea? Urmează să mor? N-o să mai văd cerul ăsta, pământul ăsta, sorgul ăsta, copilul ăsta, pe omul iubit care-şi duce acum soldaţii la război?” … “Fiul meu, vino să-i dai mamei o mână de ajutor, prinde-o pe mama, mama nu vrea să moară, Cerule!, Cerule!… m-ai înzestrat cu bogăţie, m-ai înzestrat cu treizeci de ani de viaţă la fel de împlinită ca sorgul roşu. Cerule, dacă mi-ai dat, nu trebuie să-mi iei înapoi, iartă-mă, cruţă-mă! Socoţi că am păcătuit?… Care este calea cea dreaptă? Ce este binele? Ce este răul? Niciodată nu mi-ai spus, şi a trebuit să fac după cum m-a dus pe mine mintea. Am iubit fericirea, am iubit tăria, am iubit ce e frumos, trupul a fost al meu, mi-am fost singură stăpână, nu mi-a fost frică să păcătuiesc, nu mi-a fost frică de pedeapsă, nu mi-a fost teamă că o să intru în iadul tău cu optsprezece niveluri. Am făcut tot ce a trebuit să fac, am săvârşit tot ce a trebuit să săvârşesc. Fără teamă de nimic.”…

 “Ochii bunicii s-au împâclit din nou, iar porumbeii şi-au luat zborul fâlfâind din aripi, în ritmul unui cântec cunoscut, înălţându-se pe cerul albastru ca marea. … Bunica s-a ridicat plutind în urma porumbeilor, vâslind din aripile proaspăt crescute şi rotindu-se cu supleţe. Pământul cel negru era sub ea, sorgul era sub ea. A privit plină de drag satul dărăpănat şi părăginit, apa şerpuitoare şi întortocheată, drumurile întretăiate şi încrucişate, a privit văzduhul aflat în neorânduială şi sfârtecat de gloanţele încinse şi a privit făpturile, câtă frunză, câtă iarbă, stând nehotărâte la răscrucea dintre viaţă şi moarte. Bunica a mirosit ultima oară mireasma sorgului, a mirosit ultima oară mireasma dulcie a sângelui fierbinte, iar în creierul ei a fulgerat deodată o imagine pe care n-o mai văzuse niciodată: sfredeliţi de câteva zeci de mii de gloanţe, sute şi sute de săteni cu haine zdrenţuite zac în lanurile de sorg, dansând cu mâinile, jucând cu picioarele.”

 “Ultimul ei fir de legătură cu lumea oamenilor stătea să se frângă şi toate îngrijorările, durerile, încordările, deznădejdile i-au căzut în lanul de sorg, lovind ca o grindină vârfurile firelor de sorg, prinzând rădăcină în pământul negru, făcând flori şi legând roade acre şi amărui, moştenire pentru fiecare generaţie de după. Bunica şi-a încheiat eliberarea, a zburat laolaltă cu porumbeii, iar spaţiul gândurilor ei, restrâns până la a fi cât pumnul de mare, era plin de bucurie mulţumită, acalmie, căldură, stare de bine, armonie.”

 Ce vreţi mai mult de atât? Este cea mai frumoasă descriere literară a unei morţi  şi, DA !, am vibrat înalt atunci când am citit-o. La fel mi se întâmplă şi acum. Există, deci, în durere şi în tristeţe, eliberare, « căldură, stare de bine, armonie ». Ce vreau să spun este că chiar şi atunci când eşti la pământ, perspectiva din care priveşti acea situaţie de viaţă te poate ridica şi ajuta să mergi mai departe. 

One thought on “VIATA, CU BUNE SI CU RELE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s