ASCULT…INTELEG…STIU…FAC

Nu este o filozofie, ci doar o chestiune de bun simţ. Dar oare mai suntem noi racordaţi la ceea ce înseamnă bun simţ? Mai ştim măsura în toate? „Est modus in rebus” era acum 2000 de ani valabil, poate chiar şi în secolul trecut, dar nu şi acum. Echilibru, armonie, măsură, tact, legătura cu natura care ne învaţă ce este bine… în vâltoarea timpurilor pe care le trăim uităm de toate şi de noi înşine.

În mintea mea, ASCULT…ÎNŢELEG…ŞTIU…FAC este tiparul „norocos” care mă va conduce la atingerea oricărui ţel. Am pus ghilimele pentru că, deşi mulţi ar putea crede că a fost doar noroc, nu este aşa. Bătrânii spun că norocul şi-l face omul cu mâna lui, iar eu aş modifica în manieră modernă, inteligent emoţională, cu mintea sa şi cu sufletul său.

În lumea agitată şi pervertită la material (bani, putere şi faimă) în care trăim, am uitat să ascultăm pe cei de lângă noi. Atenţia ne este distrasă de teme frivole şi urgente, ne distanţăm de autentic şi de natural, iar comunicarea – proces esenţial pentru supravieţuire în secolul XXI –  am transformat-o într-o luptă pentru „cine vorbeşte mai mult”. Suntem într-o ureche sau ce? Natura ne-a înzestrat cu două urechi, dar noi nu le folosim… le închidem în mod inconştient, când de fapt ar trebui să ascultăm de două ori mai mult decât vorbim. Nu suntem în două, nici măcar într-o ureche nu suntem, ceea ce înseamnă că e de rău, că nu avem minte destulă, că nu judecăm lucid şi sănătos. De unde atunci decizii corecte? Alegem prost, apoi ne consolăm cu gândul că nu am avut noroc. Fuga de propria neputinţă este un tipar frecvent.

Prin urmare, ca să „provocăm” tiparul neproductiv, ar fi util să învăţăm să ascultăm. Să auzim vibraţia propriului gând, să auzim cuvintele şi mesajele lor, să trecem dincolo de suprafaţă şi să înţelegem mesajele de profunzime. Să sesizăm un strigăt de ajutor nerostit, să folosim o ocazie ivită pe neaşteptate, să aflăm informaţii şi să facem conexiuni între ele. Un creier care ascultă, mai are încă destul spaţiu neutilizat şi destulă energie ca să înţeleagă ce nu funcţionează şi să formuleze strategii potrivite. Nu este-deci-  noroc, ci înţelegere, înţelepciune.

Atunci ce ne costă să tăcem şi să-i lăsăm pe alţii să vorbească? Doar efortul de a rezista primului impuls ( am mai scris despre asta). Răbdare, răbdare, răbdare! Este doar o chestiune de timp. Poate părea că am pierdut bătălia, dar cu siguranţă vom câştiga războiul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s