JURNAL ANDALUZ: SENZATII SI EMOTII

NERJA

Câtă lumină… Acasă iarna nu s-a hotărât să plece, iar aici soarele ARDE. Este neobişnuit pentru mine să simt căldura nisipului direct pe tălpile picioarelor.  Şi marea şi cerul sunt foarte albastre.

Deşi am mai vazut zona mediteraneeană, niciodată nu a fost în martie, aşa că am rămas uimită de bogăţia vegetaţiei, spontane sau nu: palmieri, cactuşi plini de fructe roşii, portocali, mandarini şi lămâi încărcaţi cu fructe mari şi frumos mirositoare, magnolii, cocotieri, bananieri, ghivece cu muşcate, flori, flori… flori încântător profilate pe zidurile albe ale caselor sau atârnând leneş din ghivecele rânduite în balcoane din fier forjat.

 Nu ştii pe unde să te uiţi: sus – la ferestre şi balcoane sau jos – la uşile caselor, la curţi interioare sau la pavaje?  Străzile sunt înguste  şi casele apropiate, iar tu calci pe pietre de culori şi forme diferite, montate în pavaje decorative care te surprind literalmente la fiecare pas. În primul moment eşti uimit, apoi îşi face loc senzaţia de armonie, de căldură şi de bucurie.

 Civilizaţia locală mi-a atras atenţia cu două elemente: fierul forjat şi plăcile de ceramică. Amândouă de inspiraţie maură. Meşteşugit prelucrat, fierul forjat împodobeşte ferestrele şi balcoanele, fiind în acelaşi timp un element de securitate, iar plăcile de ceramică înnobilează scări, ancadramente de fereastră, patio-uri, podele, terase. Numele străzilor şi numerele caselor sunt înscrise pe plăcuţe, iar compoziţia ( a străzii şi a fiecărei case în parte) este completată de alte obiecte mărunte din aceeaşi ceramică: cutii poştale, firme ale barurilor, jardiniere etc. Toate te inspiră şi te fac să-ţi doreşti să te înconjori de lucruri frumoase.

 Balconul Europei… te afli pe o stâncă deasupra mării. Marea este rece, dar munţii care coboară până aproape de ţărm, cu străzile în pantă şi casele albe aşezate în terasă,  o transformă într-o impresie puternică şi persistentă. Soare şi vânt. Vânt şi soare… aerul are ceva unic: mireasmă de flori şi de mare  albastră.

 

FRIGILIANA

Un sat tipic andaluz. O aşezare împrăştiată pe deal/munte ( ce o fi el!) care coboară liniştit spre mare. Casele albe, pătrăţoase şi pline de flori sunt despărţite de aceleaşi alei frumos pietruite. În unele locuri, terasele îţi deschid privelişti minunate spre mare . Surpriză! Când te aştepţi mai puţin, de după colţ, în timp ce tu sufli din greu la urcuş, dorindu-ţi să fi ajuns în vârf, apare o nouă străduţă, cu case şi mai interesante, cu balcoane şi mai frumos împodobite, cu uşi minunate, cu noi modele de ceramică aşezate sub forme diferite în cele mai surprinzătoare locuri. Este o încântare a simţurilor.

 Mici restaurante şi magazine cu suveniruri, împrăştiate în tot acest perimetru, se ivesc neaşteptat şi te îmbie cu OLA să guşti celebrele tapas şi vinul local, sau să cumperi produsele de artizanat ( ceramică, bineînţeles, dar şi altele). Turiştii mişună peste tot, aşa că auzi vorbind toate limbile pământului.

 Este multă culoare în jur. Obiectele de ceramică din piaţa săptămânală ( azi este joi, zi de piaţă) sunt viu colorate. Florile, de toate formele şi mărimile, contrastează cu albul caselor şi cu gălbuiul-roşcat al pământului andaluz. Iar toate acestea sunt proiectate pe un fundal albastru, albastru-cer, albastru-mare. Este o adevărată simfonie de lumină, culoare, arome şi căldură. ( URMEAZA)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s