TINERI SI… TINERI

Acesta este un semnal de alarmă în ceea ce priveşte viitorul românilor. Am urmărit atent tinerii din zilele noastre şi am interacţionat cu ei vreme de câteva luni bune. Există excepţii, însă imaginea este – din păcate- gri , pentru că majoritatea dă tonul. Majoritatea se ghidează după modele strâmbe şi se formează pornind de la non-valori ca : chiul, înşelăciune, şmecherie ieftină, câştig rapid fără muncă, lipsă de respect faţă de semeni, agresivitate, dispreţ faţă de cunoaştere şi cultură, în general.

Nu le place învăţătura. Se plictisesc repede, nu au interes faţă de activităţi de formare, chiar dacă sunt aplicative, iar dacă îi supui unor teste, încearcă să le treacă prin încălcarea regulilor. Pentru ei drumul spre reuşită este unul fără reguli, posibil fraudulos (vezi « cine fură azi un ou, mâine va fura un bou »). Unii sunt apatici, alţii guralivi şi şmecheri, şi ambele categorii refuză să îşi pună mintea la contribuţie. Copiază, pur şi simplu. O idee, o temă, o lucrare, un comportament etc.

Există o minoritate strălucită, remarcată prin premii la olimpiade, activităţi extracurriculare ieşite din comun sau cariere excepţionale, dar nu mă refer la ea, căci doar ea nu poate schimba faţa acestei ţări, mai ales că unii dintre aceştia aleg să se afirme în străinătate. Nu pot să îi condamn, de vreme ce mediul românesc nu îi susţine .

Aud, însă, şi văd cu durere poveşti despre tineri care vor să muncească onest şi conştiincios, dar sunt împiedicaţi de colectiv, un colectiv transformat într-o gaşcă de hoţi ( aruncă produsele fabricii peste gard ca să nu fie prinşi de controlul de la poartă). Aceşti tineri corecţi le stau reţelei ca un ghimpe în ochi. Sunt diferiţi într-un mod primejdios şi, ca atare, intimidaţi, reduşi la tăcere/ameninţaţi, împinşi să plece “de bună voie”. Şi de ce nu ar pleca? Să se lupte cu toţi ceilalţi? Numai că ce rămâne în urmă este o societate în mare suferinţă, morală în primul rând, o realitate dureroasă şi care nu ne dă speranţe pentru viitor.

Şcoala a devenit un loc de întâlnire, de distracţie, un loc din care ies semidocţi cu diplomă. Chiar dacă ştiu să scrie ( cu greşeli !), nu ştiu să se exprime clar, au un vocabular sărac, nu gândesc, ci copiază pe alţii ajunşi « la genunchiul broaştei », adică la fel de superficiali, dar plini de bani. Lovind în tânăra generaţie, banul a subminat şi subminează societatea românească. Tinerii de azi vor să obţină repede şi fără efort o situaţie materială bună. Şi, în plus, sunt extrem de exhibiţionişti. Vor să fie văzuţi, auziţi, remarcaţi, vor să epateze cu achiziţiile lor materiale. Nu contează că sufletul le este gol, iar corpul – vizibil mai greu decât al generaţiilor trecute – în pericol. Imaginea reprezintă totul acum. O imagine în spatele căreia conţinutul este adesea defect, mincinos.

Munca, nici ea, nu prea mai reprezintă o valoare. De ce să munceşti, dacă poţi să înşeli sau poţi să obţii de la stat, sau poţi să trăieşti pe spinarea familiei? Modelele proaste din ultimii 20 de ani şi-au facut “datoria”, iar acum avem generaţii de tineri care nu au răbdare să construiască ceva, vor totul de-a gata şi repede, nu sunt disciplinaţi, nu se înghesuie la muncă, ci doar la distracţie.

Mă tot frământ cum să ieşim, ca popor, din această fundătură? Cum să îi scoatem din amorţire pe cei care nu vor şi cărora nu le pasă? Nu am găsit încă răspunsul, însă ştiu că soluţia va apărea şi indiferent cât va fi de greu, voi găsi forţa să merg mai departe. Poate găsesc şi tovarăşi de drum…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s