CE PERSPECTIVE AVEM IN CONTINUARE?

Tare greu se mişcă pe uliţă „căruţa” noastră. Au trecut alegerile, se învestesc încet-încet noii primari, avem –deja- al treilea guvern care nu se simte bine nici el, la nivel naţional se dă o luptă cruntă pentru ciolan (majoritatea parlamentară USL face ce ştie mai bine întreaga noastră clasă politică, adică preia toate funcţiile importante rămase în mâinile PDL după instaurarea Guvernului: şefia Senatului, şefia Camerei Deputaţilor, Avocatul Poporului). Deci, la nivel naţional este luptă mare.

La nivel instituţional şi personal, însă, este o aşteptare mare. Ca în fiecare an electoral, de altfel. Mediul privat se luptă să menţină ritmul, însă este dependent de puterea de cumpărare a populaţiei şi de reformele Guvernului, reforme menite să îi faciliteze dezvoltarea, că de supravieţuit reuşeşte şi singur. Nimic din ce ne-ar scoate din impas nu se întâmplă, ba din contră, de la Bruxelles s-au stopat rambursările de fonduri pentru încă patru programe. De bine ce merg lucrurile în ţară!

Viaţa noastră, a celor mulţi nu s-a schimbat. Ne facem rutina zilnică, fiind poate mai îngrijoraţi în privinţa zilei de mâine, mai apăsaţi pe creştet de căldură şi de incertitudine. Ca să scăpăm din cotidianul trist, ne facem mici planuri de evadare (cine poate!): o ieşire la munte sau la mare, un eveniment ici-colo, un grătar la iarbă verde, mici compensaţii – insuficiente – pentru ceea ce ne lipseşte în mod fundamental.

Ne lipseşte încrederea în cei care ne conduc şi în viitorul acestei ţări. Ne lipsesc energia şi dorinţa de schimbare, implicarea activă, spiritul civic şi cooperarea matură în proiecte concrete . Ne lipsesc pragmatismul şi profesionalismul. Avem însă ştiinţa imposturii la toate nivelurile. Ne lipseşte curajul de a ne opune celor care nu ne reprezintă şi situaţiilor care nu ne avantajează, curajul de a ne exprima liber opiniile. Avem, însă, ştiinţa de a vorbi pe ocolite, pe la colţuri, despre teme banale sau „fumate”, despre fotbal şi politică, avem ştiinţa de a bagateliza totul.
Ne lipseşte coeziunea… de ce adică să îl ajut pe altul să facă ceea ce eu nu sunt în stare? De ce dacă eu nu pot, el să poată? Mai bine îi pun beţe în roate… să ne ducem de râpă împreună.

Mă rog adesea ca toate acestea să înceteze şi caut soluţii… Parteneriate, acţiuni menite să schimbe micul univers din jurul meu… uneori îmi iese, alteori nu. Totuşi, vreau să merg înainte, vreau să cred că se poate, că forţa şi talentele acestui popor există şi vor fi activate până la urmă. Lucrez cu mine mai întâi în plan mental ( şi eu am de înfruntat „demoni”), pentru ca apoi să am puterea şi inspiraţia lucrez în acţiuni concrete. Îmi impun să nu mai văd şi să nu mai aud murdăria din jur (mass-media nu doarme!) şi mă concentrez pe ce ştiu că am eu mai bun de făcut. Mă străduiesc măcar. TOŢI PUTEM FACE ASTA!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s