NUMITORUL COMUN

Suntem în an electoral şi asta este rău pentru noi toţi . Experienţa ne arată că în aceste perioade de „alergare în haită după ciolan” iese la iveală ce este mai urât în firea românului. Evident, politicienii ies în evidenţă cu promisiuni fără acoperire, manipulări, gogomănii de tot felul, minciuni sfruntate chiar. Mass-media îi ajută şi ea să pătrundă adânc în „conştiinţa”cetăţeanului de rând şi să i-o formateze după plac.

Ca să îl citez pe Lucian Blaga, „matricea spirituală” a poporului român se degradează pe zi ce trece. Nu că n-am avea idei sau că nu ne-am pricepe să facem lucruri. Dimpotrivă. Totuşi…nu ne iese… am devenit un popor de victime, de manipulaţi, de asistaţi. Cum am ajuns aici?

Câteodată zic, mai în glumă, mai în serios, că ni se trage de la fanarioţi, de la ideea inculcată adânc în „matrice” că numai dacă dai „peşcheş”, obţii „tronul”. Peşcheşul şi tronul de atunci s-au transformat astăzi în : pile şi relaţii ca să obţii un post bun, comision ca să obţii un contract bănos de la stat, minciuni şi pomeni electorale ca să obţii voturi. Lista ar putea continua. Când eram eu elevă, acum mulţi ani, perioadă în care nu se găseau mai de niciunele, un număr variabil de metri de material sintetic –la modă atunci- pentru confectionat costume/rochii, le aduceau unora dintre colege note mai mari la şcoală. De-a lungul anilor am înregistrat cu durere destule astfel de „fanariotisme” şi poate aş fi îndreptăţită să devin cinică, ori pesimistă. Cu toate acestea, eu refuz să mă predau şi îmi consum energia gândind pozitiv şi constructiv.

În fond, natura umană este una luminoasă, bună, plină de valoare… doar societatea şi relele ei au modificat acest dat. O nedreptate propagată în mod necontrolat, privarea de libertate şi de drepturi a generaţii de oameni (sclavie, iobăgie ş.a), un număr de domnii fanariote, dar nu numai şi, ca să venim mai aproape de zilele noastre, un număr de lovituri de stat însoţite de manipulare şi urmate de însuşirea rezultatului obţinut cu jertfe, sunt procese/fenomene care au făcut posibilă coborârea în străfunduri a părţii luminoase şi ieşirea la suprafaţă a lăcomiei, minciunii şi hoţiei. Se cheamă lipsă de caracter si o vedem adesea la clasa politică, dar nu numai. Toate acestea, repetate iar şi iar, ne-au sădit în suflet o neîncredere profundă, aş zice fundamentală.

Chiar dacă o iniţiativă este bineintenţionată, neîncrederea aceasta ne împinge să ne îndoim şi să fim suspicioşi în privinţa intenţiilor promotorilor iniţiativei. Exemple recente de motive de mare îndoială: privatizarea CUPRUMIN, proiectul management privat în companiile de stat, legea sănătăţii, ştergerea datoriilor CFR etc. Exemplele sunt luate la întâmplare şi nu comentez dacă ideile sunt bune sau rele. Spun doar că, indiferent ce ar face bun cineva, suspiciunea care ne otrăveşte sufletele, murdăreşte orice idee, orice realizare. De aceea, dacă cineva este curat, va alege să fugă….. Rămân tari pe poziţie,însă, toţi aceia care nu au probleme de curăţenie (morală!)şi care , pentru a-şi atinge scopurile, sunt dispuşi să facă orice. Ăştia sunt oamenii care ies în faţă adesea. Mai sunt şi alţii, puţini, care au curajul nebun să lupte cu morile de vânt. În cel mai bun caz, pe aceştia îi catalogăm drept ciudaţi.

Avem corupţie şi o udăm la rădăcină… cam asta face statul prin magistraţii lui care dau sentinţe de condamnare cu suspendarea executării pedepsei. Alţi reprezentanţi tot ai statului îşi aduc aminte să îşi facă datoria de a verifica, ancheta şi instrumenta cazurile de corupţie doar în ani electorali şi, chiar şi atunci, marii corupţi sunt ocoliţi.
Instituţiile statului, fără de care statul ar fi ceva abstract, sunt pline -vai!- de oameni, români de-ai noştri cu „matricea” alterată. În politică, în economie şi în viaţa de zi cu zi, omul este cel care îşi pune amprenta în mod hotărâtor asupra locului, prin ideile, faptele şi rezultatele muncii lui. Omul dă sens oricărei structuri, oricărui sistem. De aceea, dacă el, omul, este bun, cinstit, harnic, competent ş.a., societatea progresează. Acum suntem foarte departe de acest model uman…

Da, avem nevoie de schimbare şi, să nu uităm, că schimbarea începe cu noi înşine, din interior. Ne trebuie doar voinţă şi modele. OMUL este numitorul comun, atât pentru ceea ce funcţionează, cât şi pentru ceea ce nu merge deloc, iar distanţa dintre aceste două extreme, în mod paradoxal, este mică. Nu e necesar să reinventăm modele, metode, activităţi, ci să ne reinventăm pe noi înşine. Să schimbăm câteva sinapse şi să fim consecvenţi pe drumul cel bun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s