PRACTIC… DESPRE INTELIGENTA EMOTIONALA

Inteligenţa emoţională este un concept la modă. Încet, încet, a pătruns în cele mai variate medii şi mulţi dintre noi o aduc în discuţie fără să ştie prea bine ce înseamnă, mizând –probabil- pe lipsa de cunoaştere a interlocutorilor.

Ca să ridic un pic vălul asupra problemei, am să vă supun atenţiei câteva exemple de situaţii de viaţă în care inteligenţa emoţională (EQ) a stat la baza unor decizii salvatoare, iar altele în care lipsa ei a produs mare pagubă.

A. PRIETENII, PARTENERII DE VIAŢĂ etc.
Cum ne alegem prietenii? În funcţie de preocupările comune? După valorile împărtăşite? Prin prisma beneficiilor pe care le avem din acea relaţie?
Cum ne dăm seama că o relaţie este profitabilă? Înregistrăm satisfacţiile pe care ni le aduce la nivel spiritual sau profitul material sau şi una şi alta?

Ştiu persoane care vânează în mod constant beneficii materiale şi, în felul acesta, dacă un vechi prieten nu le mai aduce avantajele din trecut, îl abandonează în favoarea unor noi relaţii. Este nevoie de timp ca să îi “curteze”şi să îi frecventeze pe aceştia din urmă, aşa că toate eforturile sunt îndreptate spre noua ţintă, mult mai productivă la capitolul beneficii prezente, palpabile. În fond, cu câţi prieteni adevăraţi poţi întreţine deodată o relaţie apropiată, plină de conţinut? Şi dacă scopul este unul material, nu mai vorbim despre prietenie. În mod inevitabil unii sunt doar cunoştinţe, iar relaţiile cu ei sunt de suprafaţă, ca să nu spun de interes.

Prin prisma atingerii propriilor scopuri ( după multe opinii asociată cu succesul), o persoană inteligentă emoţional se “orientează”, “miroase” avantajele şi face alegerea pentru că are un beneficiu personal din acea relaţie. Nu există reciprocitate. Are iniţiativă şi ştie ce să facă pentru a obţine ceea ce vrea. « Prieteniile » sunt de conjunctură. Până la urmă, este o strategie de supravieţuire pe care o aplică pentru că a înţeles că resursele proprii sunt limitate şi a decis că “prietenii” au ceea ce ei îi lipseşte.

B. DECIZII DE AFACERI
Lumea de azi este dură. Unora ni se pare dificilă pentru că nu o înţelegem, nu-i putem accepta mecanismele ascunse şi nu reuşim să ne înscriem în tiparul prezentului. Multe dificultăţi provin din ineficienţa de a interpreta expresii (inclusiv faciale) şi comportamente ale partenerilor de afaceri. Mintea noastră caută informaţii, iar dacă nu le avem în măsură suficientă, uităm să folosim simţurile, intuiţia şi memoria sentimentelor. Acestea ne-ar ajuta, de fapt, să înţelegem motivaţiile şi interesele ascunse de cele mai multe ori, anticipând astfel capcanele.

Am avut relativ recent o situaţie în care un contract atractiv din punct de vedere financiar, presupunea ( cum altfel?) destule etape preliminare cu rezultate incerte; el solicita atât cheltuieli pentru a îndeplini condiţiile de acces, cât şi activităţi care puteau rămâne neplătite. Am fost sfătuită să nu îi dau curs, însă după câteva zile de reflecţie, am ales să spun DA şi am facut-o pentru că mi-am amintit întâlnirile anterioare cu persoanele responsabile, sentimentul de bucurie pe care mi l-a dat rezonanţa cu ele şi entuziasmul resimţit atunci. Era, deci, o relaţie pozitivă, care merita încredere. Privind retrospectiv, îmi dau sema că a fost o alegere bună, care s-a bazat tocmai pe acea încredere inspirată încă din primul moment. La polul opus ca situaţie, de câte ori am avut o strângere de inimă şi presentimentul că ceva rău se va întâmpla şi nu am ascultat ceea ce îmi spuneau simţurile, s-a dovedit că am greşit . Alegerea reuşită este, deci, în bună măsură emoţională.

C. O ECHIPĂ MAI BUNĂ… în jurul tău
Voi vorbi în continuare despre lipsa de EQ, echivalentă cu opacitatea de a “citi” oamenii sau cu naivitatea de a crede că o atitudine politicoasă şi amabilă ascunde intenţii onorabile. La acest capitol eu mi-am luat lecţia de viaţă : dacă cineva îmi vorbeşte în faţă, de rău, o terţă persoană, în mod sigur va repeta acest comportament şi în ceea ce mă priveşte, adică mă va “săpa” fără scrupule, dacă interesul lui o cere. Genul acesta de persoane nu are discernământ în a îşi alege victimele, astfel încât este mai bine să fim atenţi la comportamentele dubioase, ca să nu devenim victime.
Lecţie: dacă cineva te face să te simţi inconfortabil ( simţi iritare?, uşoară greaţă?, un sentiment negativ nedefinit?) atunci când eşti în preajma lui /ei, asta înseamnă că relaţia pe care o aveţi este falsă şi îţi va aduce neîntârziat prejudicii. Renunţă, deci.

De asemenea, acum ştiu că risipa de energie şi de bună credinţă puse în slujba unei echipe, fără să fii atent la semnalele care indică la ceilalţi contrariul sentimentelor tale, este o adevărată prostie. Semnalele, unele nonverbale, altele verbale ori comportamentale, indică adesea lipsa de interes pentru ideile tale sau chiar persoana ta, lipsa de angajament în viitor şi, chiar, tendinţe de a sabota activităţile. Dacă eşti inteligent din punct de vedere emoţional, vei observa aceste mici inadvertenţe şi vei căuta sprijin în altă parte, scutind mult efort şi multă dezamăgire.

CONCLUZII:
Să fii cu ochii în patru şi să îţi pui neîncetat întrebări privind motivaţia şi interesele reale ale oamenilor cu care interacţionezi. Să dai un sfat doar dacă ţi se cere şi să nu îţi risipeşti energia aiurea. Să fii atent/ă la reacţii, gesturi, mici indicatori nonverbali, la frânturi de replici, să devii conştient de sentimentul pe care ţi-l provoacă o persoană/ o situaţie de viaţă… căci aceste „mărunţişuri” dau măsura reală a şanselor pe care le ai în tot ceea ce faci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s