Tablou la minut al românului de ieri… şi de azi

Am o mare durere legată de fiinţa noastră, ca popor, şi trebuie s-o spun. N-avem, Domnule, nici conştiinţă civică, nici conştiinţă naţională. Şi să vedeţi de ce:
* ne facem rău singuri, trăind într-un cerc restrâns de nevoi meschine, preocupaţi doar de binele personal
* dacă aproapele o duce bine, îl invidiem şi ne folosim energia ca să găsim metode de a îi pune beţe în roate
* ne plângem de milă în continuu
* n-avem mândrie, nici coloană vertebrală (voi argumenta mai târziu)
*aşteptăm ca alţii să ne dea direcţia (iar asta înseamnă uneori aservire), alţii să rişte şi apoi, ţop şi noi!, să profităm după ce momenmtul greu a trecut (şmecheria !!!)
* nu ne place munca, în tot cazul, nu suntem dispuşi să muncim disciplinat şi responsabil
* vizăm răsplata, banii în speţă, şi suntem veşnic nemulţumiţi de sumă, considerând că meritam mai mult
* căutăm îm continuu justificări, „vinovaţi”, pentru faptul că nu ne mobilizăm să ieşim din sărăcie.
Credeţi că dacă ar fi fost aşa, poporul german – de exemplu- ar fi ajuns acolo unde se află acum?

Nu este doar părerea mea, vă asigur, este şi ceea ce am adunat ca opinii de-a lungul întâlnirilor mele profesionale cu persoane de diferite vârste sau profesii şi din diferite părţi ale ţării. Poate eu dau glas într-un mod mai structurat opiniilor acestora. Oricum, sunt conştientă, nu sunt majoritare, ci reprezintă o minoritate lucidă, angajată şi animată de bune intenţii.

Am auzit de nenumărate ori în ultimul timp „Da, dar…” ca răspuns la soluţiile pe care eu le propuneam… atât de multe, încât am fost pe punctul de a mă contamina de „NU MERGE!” sau de „NU SE POATE!”. Partea bună a poveştii ăsteia este că am primit încă o dovadă a inventivităţii de care suntem capabili, ca români, o inventivitate prost direcţionată, însă. Concluzia la care am ajuns este că avem nevoie de multă educaţie, basic, la nivel de atitudine şi de modelare de comportamente. Avem nevoie ca de aer să învăţăm să gândim pozitiv. Avem nevoie de modele şi uneori de forţe externe care să ne împingă – mai cu voia, mai fără voia noastră – în direcţia bună, să ne deschidă ochii şi minţile şi să ne picure înţelepciunea zi de zi. Avem nevoie să învăţăm să fim răbdători şi disciplinaţi, ca să ne mobilizăm toate forţele în direcţia bună. Ar mai trebui să devenim oneşti şi să recunoaştem meritele, contribuţia personală a fiecăruia, apoi să admitem că greşim şi să învăţăm din greşeli, condiţie absolut necesară pentru a progresa. În fine, să învăţăm că nu există bine personal în afara binelui general şi să ne străduim ca, dacă nu facem ceva bun pentru comunitate, măcar să ne abţinem să facem rău. Deciziile personale să fie ghidate de ideea de a nu afecta pe cei din jur. Să arătăm respect şi să fim civilizaţi. Măcar atât.

Citeam zilele trecute ( a câta oară?) opiniile profesorului Neagu Djuvara legate de imaginea proastă pe care o avem ca popor şi, amintesc de ele pentru că, încă înainte de a avea această confirmare, pasionată fiind de istorie, am tras propria concluzie că nu suntem OK ca popor datorita comportamentului nostru în diferite situaţii de mare gravitate prin care am trecut. Deci ce am făcut noi în timp? Am fost buni şi răbdători, şi de-aia ne-au călcat tot felul de hoarde şi am suportat tot felul de „împilări”, iar când în sfârşit am plecat la luptă, am căutat tot timpul conjunctura favorabilă, adică am oscilat şi ne-am dat apoi cu cel puternic. Vezi numai, ca argument, istoria celor două războaie mondiale. N-am dovedit, deci, că avem coloană vertebrală. Tinerii noştri, din păcate, învaţă această cale de a exista. Uşoară, dar imorală. Merge pe termen scurt, dar pe termen lung ne pune în primejdie ca naţie.

Aşadar, ca să ne spălăm ruşinea, cred cu tărie că ar fi util să devenim fermi, eroici, poate, în sensul de eroism cotidian, de luptă cu propria comoditate , laşitate, şmecherie. Este greu, recunosc, dar se poate. Eu zic că puţine lucruri autentice, aducătoare de satisfacţii, se pot obţine fără sacrificii. Să nu ne speriem, deci, de sacrificii, căci ele ne aduc mari recompense, iar acestea reprezintă „motorul” nostru redevenirii noastre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s