Vine depresiaaaaa !!!!

Îmi amintesc cu strângere de inimă şocul emoţional resimţit în toamna lui 2008, când mass-media a vorbit prima oară despre criză. Era teamă amestecată cu surprindere, era o ameninţare fără chip care plana deasupra tuturor, iar ceea ce avea să vină a confirmat reacţia mea instinctivă.

A fost o răsturnare a ceea ce trăisem până atunci, o trezire năucă la realitatea dură, urmată de înţelegerea bruscă a fenomenului sărăciei. Viaţa a devenit extrem de nesigură, traiul de zi cu zi marcat de lipsuri şi de întrebări sau decizii dureroase. Cel mai greu de suportat a fost, poate, sentimentul neputinţei de a interveni în vreun fel, pentru că nimic din ceea ce mergea înainte nu mai funcţiona.Toată lumea s-a închistat atunci în propria cochilie şi a devenit opacă, surdă, imună la nevoile şi durerile celor din jur.

Nici în vremuri normale noi, românii, nu avem spirit civic. Datorită crizei, însă, ne-am găsit şi o justificare a faptului că ne pasă doar de propria persoană. Pentru mulţi dintre noi au fost zile grele şi nopţi lungi de nelinişte. Am pus sub semnul întrebării propria capacitate de a găsi soluţii, propria valoare chiar. Din adâncurile subconştientului au ţâşnit temeri necunoscute, neputinţe, reacţii neaşteptate, sentimentul de vină poate. M-am aflat în „gropa” schimbării luni de zile şi am luptat cu propriile tipare, bariere şi îndoieli. Partea bună a acelei perioade este că am avut şansa de a mă cunoaşte mai bine pe mine însămi, descoperindu-mi resurse interioare. Am avut răgazul să înţeleg ce greşesc şi am învăţat din greşeli. Am învăţat cumpătarea, compasiunea şi modestia. Am trăit sentimentul inexprimabil al renaşterii şi regăsirii încrederii în sine. Am regăsit forţa de a reveni la suprafaţă, de a gândi şi de a acţiona. Acum ştiu că pot, iar aceasta este cea mai valoroasă lecţie.

Zilele acestea mass-media ne flutură iarăşi prin faţa ochilor spectrul sărăciei: nu este vorba doar de criză, ci vine depresia economică. Se aminteşte chiar, ca lecţie, de marea depresie din anii 1929 – 1939. Ce-i de făcut acum?

Prieteni, concetăţeni adunaţi-vă toate forţele şi fiţi înţelepţi! Renunţaţi la excese, fiţi rezonabili în ceea ce vă doriţi şi munciţi cu tragere de inimă pentru a obţine acel ceva! Acelora care nu au un loc de muncă le spun să nu înceteze să caute, să fie activi şi să nu renunţe. Să nu aştepte nimic de la nimeni ( pentru că nu vine!) şi să fie perseverenţi şi determinaţi. Celorlalţi le spun că acum este momentul să fim uniţi şi să îi ajutăm pe semenii noştri aflaţi în necaz. Găsiţi oamenii cu care puteţi coopera şi acţionaţi solidar. Încercaţi altceva, încercaţi totul! Nu vă lăsaţi doborâţi de îndoială, de comoditate, de necinste sau de practici neetice, foarte comune de altfel pe plaiurile noastre balcanice.

Lucrînd în ultimele luni cu un grup social defavorizat – şomeri – cunosc mentalitatea, ca şi zbaterile lor. Ştiu că justificările lor au devenit nişte tipare care le stopează orice acţiune. A găsi un motiv pentru care să nu facem ceva – „nu merge!”- nu ne ajută în nicio circumstanţă. Haideţi, deci, mai bine să căutăm soluţii şi să acţionăm, căci o soluţie imperfectă este mai bună decât nimic. Ne mişcăm, iar asta este vital acum. Nu este momentul să ne plângem de milă.

Învăţarea însemnă viaţă. Suntem vii şi am învăţat din ultimii trei ani că doar noi, oamenii, facem răul şi tot noi îl reparăm. Ce avem de făcut acum este să arătăm că avem înţelepciune, avem voinţă şi tărie de caracter, deci nu ne temem. Nu ne temem şi mergem înainte mai plini de energie şi mai hotărâţi să învingem şi această depresie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s