Autocunoasterea – competenta fundamentala a inteligentei emotionale

În căutarea afirmării şi a fericirii, omitem adesea autocunoaşterea, ca element al modelului de organizare personală. Alergăm după cunoaştere, unii doar după diplome, şi ne închinăm la zeul IMAGINE (forma este totul în zilele noastre !). Nu ne ştim, însă, pe dinăuntru şi de aceea nu ne putem explica reacţiile în anumite contexte, ca şi lipsa de performanţă pe care o înregistrăm în unele din proiectele noastre. Suntem într-o căutare permanentă, suntem agitaţi şi îngrijoraţi de ceea ce ne poate aduce viitorul, însă nu mai suntem capabili să trăim clipa, să fim prezenţi în propria viaţă. Ne însingurăm şi ne expunem excesiv la emoţii negative, iar trăirea acestora este lipsită de echilibru. Tocmai lipsa de echilibru ne împiedică să ne adecvăm răspunsul emoţional (reacţia) la situaţiile şi la problemele cu care ne confruntăm.

Trăirea exacerbată şi frecventă a emoţiilor negative ne conduce către dispoziţii negative, iar în timp, acestea devin trăsături de caracter. Nu scăpăm uşor de ele, uneori doar cu ajutor extern, care să ne mobilizeze să acţionăm în mod constant pentru a ne schimba. În cele ce urmează voi descrie cum putem deveni conştienţi de emoţiile noastre, cum le putem trăi în mod echilibrat şi cum dobândim controlul asupra propriei vieţi. Un exemplu interesant îl oferă filozofia budistă, care recomandă meditaţia ca antidot universal valabil pentru diluarea emoţiilor negative. Budiştii cred cu convingere că creierul poate fi antrenat prin meditaţie să ne furnizeze echilibrul emoţional şi să transforme : ura în compasiune, dorinţa nestavilită (pofta sau compulsia) în mulţumire şi agitatia în calm. Spre exemplu, o persoană care trăieşte în mod frecvent frica/ anxietatea, poate contracara prin meditaţie acest sentiment, gândindu-se la momente în care a trecut cu bine prin situaţii extreme ( contraexemple la ceea ce simte în prezent) şi cultivându-şi încrederea că nimic rău nu i se poate întâmpla.

A te cunoaşte pe tine şi a-ţi defini scopul pentru care exişti are o dimensiune spirituală. Este un demers care presupune mult efort, însă asta te înalţă şi te împlineşte. Nu este usor să conştientizezi ce calităţi ai, ce defecte te ţin în loc sau ce tipare te marchează. Cu toate acestea, efortul merită. Imaginea de sine influenţează comportamentele în sensul că te comporţi aşa cum te percepi : dacă te simţi valoros şi competent, vei acţiona în consecinţă şi oamenii vor vedea în tine o persoană puternică şi valoroasă, dacă – în schimb- nu ai încredere în tine şi îţi este teamă, vei fi perceput ca o persoană nesigură, ezitantă şi lipsită de iniţiativă. Imaginea de sine are şi o componentă afectivă, evaluativă, cunoscută sub numele de stimă de sine . Aceasta este o componentă cheie a personalităţii şi a comportamentelor interpersonale şi sociale.

Sursele imaginii de sine şi ale stimei de sine sunt părinţii, profesorii, feed-backul oferit de aceştia în timp, autoobservarea şi compararea cu alţii. Dacă pe parcursul dezvoltării ai primit în mod constant semnale negative ca : lipsă de afecţiune, respingere din partea unor grupuri, lipsă de apreciere în raport cu rezultatele tale, ironie sau desconsiderare, atunci stima de sine este foarte scăzută, la fel şi eficacitatea ta. Vei adopta comportamente care întăresc imaginea şi stima de sine scăzute (inconsecvenţă, ezitare, abandon, indisciplină), vei determina un răspuns din partea celorlalţi care îţi întăreşte acea stare de disconfort psihic, iar încrederea în sine va scădea şi mai mult. Evident că eficacitatea va fi pe măsură. Sunt cazuri de persoane care, deşi au calităţi, nu le valorifică datorită unor tipare comportamentale generate de proasta imagine de sine.

De asemenea, este important să devenim conştienţi şi să ne afirmăm calităţile şi punctele forte, căci ele vor întări sentimentul stimei de sine. Ce putem face pentru noi înşine este să ne alocăm timp pentru autoobservare, reflecţie, comunicare cu persoanele din anturaj, cărora să le cerem feed-back în legătură cu acţiunile noastre şi, mai ales, să acţionăm. Se ştie că nu este suficient să ai aptitudini într-un anumit domeniu. Pentru a avea eficacitate, deci succes, este nevoie de atitudine favorabilă. Când nu ne place ceva, nu ne dorim sau nu credem că putem reuşi (aceasta este atitudinea negativă !), în mod inconştient alegem acele strategii care ne conduc la eşec. « Eram sigur de asta ! » spunem adesea, fără să ne dăm seama că ne-am indus eşecul prin atitudinea pesimistă, defetistă etc. Evident că este mai productiv să fim optimişti şi încrezători şi să încercăm să ne programăm pentru succes.

„Cunoaste-te pe tine insuti!” nu este doar dovada inteligentei milenare a umanitatii, este si un indemn de mare actualitate. In vremurile tot mai framantate, tot mai incerte si mai depersonalizante pe care le traim, a ne cunoaste bine si a ne ajusta reactiile emotionale tinde sa devina cheia comportamentului social. Iar socializarea/ interactiunea corecta este conditia esentiala pentru a reusi in tot ceea ce facem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s