Cei doi G

In vremuri tulburi ideile bune si experienta acumulata nu-ti dau de „mancare”, iar atunci cand altcineva iti pune pe masa, nu ai cum sa te mentii la suprafata din punct de vedere psihic decat redirectionandu-ti atentia spre activitati care-ti aduc satisfactii. Eu mi-am gasit doua ( daca nu pun la socoteala faptul ca mai scriu din cand in cand in jurnal, pe blog, in Cariere sau pe „stoc”): gradinaritul si goblenul.

Cand este vreme buna, merg impreuna cu Dan la Purcareni, langa Brasov, si ud/ingrijesc/admir cum cresc  legumele plantate in primavara, adun fanul, culeg plante medicinale pe care apoi le usuc si il ajut pe Dan la amenajari si mici proiecte de gradina.  Traiesc in ritmul, in sunetele, mirosurile  si culorile naturii. Este o contopire cu energiile primare care imi da putere sa merg mai departe.

Daca ploua sau este timp nefavorabil, imi petrec o parte din timp deasupra goblenului : numar, cos, aleg culori, evaluez, admir si ma bucur ca rezultatul este un fel de arta.  Asta imi hraneste sufletul. Din mana mea iese ceva concret si ma simt utila. O alta parte din timp lucrez cu mine, ca si cand as fi un client ce are nevoie de ajutor.  Meditez, imi scriu jurnalul, imi analizez sentimentele contradictorii si lucrez cu ele:  ce le provoaca, ce semnale produc in corp, ce ganduri le insotesc, ce tipare distructive ascund, ce ganduri alternative si ce dovezi in sens contrar ( pozitiv) am si, la final, cum schimb perceptia realitatii intr-una pozitiva. Este un tip de auto-coaching care in cazul meu functioneaza.

Cred cu tarie ca am inca multe de oferit, insa piata nu vrea.  Nici training, nici coaching, nici strategii, nici dezvoltare personala, nimic. Potentialii clienti sunt „intepeniti in proiect” si ii inteleg pe de o parte, ca au multe temeri si multe griji . Pe de alta parte, cum nici eu nu stau degeaba – ma gandesc la viitor si lucrez cu gandul la iesirea din criza – tot asa si ei ar putea privi dincolo de ziua de miine.  Sunt lucruri de facut: sa investesti in oameni, sa ii motivezi, sa le actualizezi competentele si abilitatile si , de ce nu?, sa ii cunosti mai bine. Sa le fii aproape si sa faci ceva pentru ei. Sa pui un pic de suflet si sa ii ajuti sa fie mai buni, mai increzatori in fortele proprii, mai plini de succes.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s