Nimic nou: este criza….

Nimic nou in Romania. Este criza. Ce facem noi romanii? Cei mai multi asteptam. Am dat „focul” mic, cat sa nu murim si asteptam sa vina ziua cea mare cand providenta, Dumnezeu, un lider puternic, America sau mai stiu eu cine? va face minunea.

Gata! Am scapat de criza. Acum  putem insela, minti, lenevi. Putem, fara teama,  sa continuam sa nu facem nimic. Viata merge inainte si ne poarta oricum pe valurile ei, ne-am asezat bine, eventual ne legam prin retele numai de noi stiute de scaunele pe care le ocupam si apoi, putere sa avem sa nu ne lasam urniti. Ca, pana la urma, cea mai mare virtute este intepenirea, obstinatia de a insfaca o „halca” buna ( post, afacere, partener etc.) si de a o exploata fara mila pana la epuizare.

Ma uit la televizor si ma ingrozesc cand vad multimi de oameni care se calca in picioare ca sa ia o crenguta de salcie, apa sfintita sau orice altceva care „se da”, sperand astfel in ajutor divin. Pentru ca nu sunt capabili sa isi determine viitorul, sunt pregatiti sa il lase pe mana oricui  – providenta…  Iar pentru asta sunt gata sa calce in picioare chiar principiile de baza ale credintei in numele careia actioneaza: iubire, toleranta, spirit de sacrificiu pentru aproapele tau.

Despre criza morala a vorbit cineva? Cum poate o actiune cladita pe principii si pe comportamente gresite sa aiba efecte pozitive? Cu alte cuvinte cat de mult bine poate aduce o ramura pentru care, ca sa o iei,  ai calcat in picioare pe semenul tau? In zilele noastre, oamenii au devenit rai, individualisti, perversi. Ei s-au indepartat de spirit, traiesc in imediat si in material si isi fac rau lor insisi precum si semenilor lor.  Si asta chiar in numele credintei! Ne aflam ca specie pe un drum gresit si, daca nu ne trezim, visul acesta urat va deveni cosmar.

O solutie ar fi sa coboram mai adanc in constiinta noastra ca sa aducem la suprafata binele, iubirea de aproapele nostru, dreptatea, responsabilitatea, altruismul, principii care l-au ajutat pe om sa evolueze de-a lungul mileniilor. Ar fi bine, ca macar acum – ca suntem in Saptamana Mare, sa experimentam umilinta si bunatatea netrucata. Sa nu fim demonstrativi in credinta, sa ne aducem aminte sa fim toleranti, sa ajutam din toata inima, sa aratam iubire neconditionata. Este o cale sa ne purificam si sa aducem la lumina din noi insine  energia pozitiva, nebanuita, inspiratia si forta de a misca lucrurile inainte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s