„DACA TI-A ZIS DOAMNA CURCUBEU, CURCUBEU SA FIE!”

Vizită într-o școală din județul Dâmbovița, la clasa I, la Mădălina, învățător în programul Teach for Romania. Trei fetițe și zece băieței stau cuminți în bancă și așteaptă „inspecția” de la București. In sistemul de educație inspecția este ceva de care vrei să fugi, dar la Teach, ne străduim să fie bine primită, adică de folos profesorilor și învățătorilor, pentru că îi ajută să vadă/să analizeze munca pe care o depun din perspectiva progresului continuu, atât al lor, cât și al elevilor. Asistăm la o oră de recapitulare la matematică. Recapitularea este grea, iar uneori poate fi plictisitoare, dar aici nu a fost așa.

După deschiderea obișnuită și introducerea în subiect, pe tablă apar primele planșe cu lanterne, becuri… „Ce sunt astea?” – întreabă Mădălina. „Surse de lumină” zice un elev, „artificială”, adaugă altul. Iar eu în sinea mea: Wow! Hai că începe bine!

Nu numai că sunt cuminți („Eu sunt pregătit!” zice un elev atunci cand Doamna îi întreabă dacă poate începe lecția), dar copiii Mădălinei știu, gândesc și se exprimă…parcă ar fi niște moșulici înțelepți, care dezbat și scot ideile deștepte pe bandă rulantă. Văd interdisciplinaritate,  exercițiile pe care le au de rezolvat cei mici fiind scrise sub sursele de lumină afișate pe tablă, iar dialogul elevi –învățător investighează conexiuni cu temele anterioare sau cu alte materii. Doamna explică ce au de făcut, dar nu toți sunt atenți. Normal, aș zice.

„Doamna, eu nu am înțeles.” și răbdătoare, doamna mai explică încă o dată. Dacă au rezolvat corect exercițiile, copiii au șansa să descopere trei surprize : un soare, o lună si niște nori ( de asemenea desenate si colorate frumos), elemente din natură care generează o nouă conversație învățător – elevi de toată frumusețea, dar chiar și dialogul dintre copii este interesant:

-„Dă-mi și mie guma, te rog!”

– „Nu ți-am zis că nu mă lasă mama?”, iar apoi primul:

– „Vezi că nu este rău să împrumuți?”

( Doamna tocmai lăudase pe unul dintre copii care i-a împrumutat colegului foarfeca sa).

-„Doamna, veniți și până la mine, vă rog frumos?”,

– „Doamna, pot să…”

– „Aaa! M-am prins!”

-„ Doamna, am terminat!”

-„Băi, ți-a zis Doamna curcubeu, curcubeu să fie!” – îi atrage atenția un elev colegului care desenase doar o combinație de culori, neconformă cu cerința.

După ce soarele, luna și norii au apărut pe tablă, copiii primesc plicuri cu raze de soare, stele și picături de ploaie pe care se află – evident!- exerciții  de matematică, de trei tipuri diferite, care corespund unor competențe diferite din programă . Aici începe greul, dar fiecare lucrează concentrat, câte unul mai trage cu ochiul la colegul de bancă, altul gândește mai lent, dar nu renunță, chiar dacă termină ultimul.

Când finalizează operațiile din plic, Doamna îi lasă  să vină la tablă, să lipească razele la soare, stelele în jurul lunii și picăturile de ploaie sub nori,  apoi verifică ce au rezolvat. Și uite, așa, Doamna vede exact cât de multe știe fiecare elev.

Învățarea pe bune se produce când știi exact care este nivelul fiecărui elev și construiești lecția pornind de la aceste realități. Dezvolți competențe pornind de la ce există și lauzi pe fiecare pentru că s-a străduit și este mai bun azi decât ieri. Și povestea atrăgătoare ne prinde pe toți în jocul ei, cu tot cu matematică, cu natură și elementele ei, cu emoții și interacțiuni care îi cresc pe micii înțelepți. Atenți, inteligenți, cuminți și dornici să învețe. Învățarea pe bune se produce atunci când îți pasă și vrei ca elevii tăi să învețe, când muncești acasă și ești creativ, când totul se leagă și logica dezvoltării creează povestea…  pozitivă, plină de energie și cu happy end. Îmi vine să spun „Alelei, voinicii mei!”, căci tare frumos este când văd copii crescând ca în povești. Speranța este încă vie.

FELICITARI TUTUROR!

 

 

 

 

This entry was posted on Decembrie 7, 2016, in Fără categorie. 1 comentariu

Puebla, Mexic – călătorie în necunoscut

Prima dată peste ocean, prima dată singură atât de departe, prima întâlnire cu reţeaua Teach, prima conferinţă… a fost foarte greu pentru mine să fac pasul acesta. M-am tot mobilizat, m-am vizualizat fiindu-mi bine, mi-am deturnat gândurile anxioase si, iată, am reuşit. Sunt din nou acasă și simt bucurie şi satisfacţie. Soooo, cum a fost?

Colorat. Diferit. Nou. Interesant. Plin de viaţă. Fascinant. Când spun plin de viaţă subscriu la ideea că viaţa înseamnă cunoaştere şi integrare de nou, iar eu am învăţat, deci am trăit deplin.

Despre oameni

Mexicanii sunt oameni calzi, dornici să te ajute, îndatoritori chiar. Majoritatea sunt negricioşi şi mici de statură, uneori supraponderali, dar aşa cum plin de înţelepciune spunea unul dintre ei “nu sunt frumoşi la exterior, dar sunt frumoşi la interior.” Exact asta am constatat şi eu. Toţi latino-americanii pe care i-am cunoscut, din Chile, Brazilia, Mexic sau Peru sunt numai un zâmbet, foarte curioşi şi vorbăreţi, foarte afectuoşi. Spre deosebire de noi, europenii, mult mai rezervaţi în relaţiile noastre, imediat ce te-au cunoscut te îmbrăţişează şi îşi iau rămas bun cu un sărut pe obraz. Chiar şi dacă am vorbit doar o oră şi jumătate, preţ de un tur de Puebla cu vintage car-ul.

Despre locuri

Multă verdeaţă, diversitate, uneori curăţenie, alteori nu, sărăcie dar și bunăstare… vezi de toate. Ce m-a impresionat este patriotismul. Afişat, deşi poate el există şi neafişat. Peste tot vezi steagul naţional, inclusiv noaptea, pe clădiri, sub formă de firme luminoase în roşu-alb-verde. Multe biserici şi prezenţă masivă la sărbători, de unde concluzia mea că mexicanii – catolici in proporţie de 80-90% – sunt foarte credincioşi. Biserici impunătoare, minunat şi foarte bogat decorate, chipul Fecioarei peste tot şi multe cruci, cruci ca simbol al credinţei, peste tot.

Este o ţară mare, cu munţi şi vulcani spectaculoşi, cu multă verdeaţă. Nu am vizitat decât o mică parte, dar am povestit mult cu mexicani, care m-au ajutat să văd Mexicul prin ochii lor: am auzit descrieri şi poveşti despre Baja California, Guanajuato, Oaxaca și Mexico City, astfel încât, ajutată şi de ghidul National Geografic, parcă aş fi fost peste tot.

Istoria lor este impresionantă, iar mexicanii vorbesc cu mândrie despre revoluția lor și despre războaiele lor, în special de acel 5 (cinco) de Majos, de la care au rămas tunelurile de circulație pentru muniţie şi luptători aflate în subteranele oraşului Puebla, renovate, luminate şi prezentate cu multă mândrie, cum spuneam. Revenind la suprafaţă, centrul istoric este minunat, cu casele sale în stil colonial spaniol, frumos colorate şi decorate, unele cu plăci de ceramică interpuse între cărămizile aparente ale faţadelor. Nu sunt înalte, doar parter plus două etaje, însă sunt făcute cu gust. La periferie casele sunt mult mai mici , doar parter şi un etaj,  şi mai sărăcăcioase cu mult graffitti. La periferie nu prea vezi spații verzi sau pomi. În cartierele înstărite impresia este de ordine şi curăţenie, pomii sunt tunşi în diferite forme geometrice, gazonul de asemenea, curţile -deşi mici-  sunt îngrijite și pline de flori. Indiferent care este scopul călătoriei, şi al meu nu a fost unul turistic, musai să îţi faci ceva timp să vezi locurile şi să cunoşti oamenii şi vei fi răsplătit, aşa cum am fost eu. M-am întors energizată, plină de bucurie şi de poftă de viaţă/muncă… şi cu tot mai multă iubire de oameni.

Despre gastronomie

Recunosc că sunt nu numai curioasă, ci şi gurmandă. Am gustat cam tot ce mi-a ieşit în cale, inclusiv lăcustă prajită, pepene cu chili, îngheţată de nu-mai-ştiu-ce. Dacă te plimbi printr-o piaţă – eu am fost în cea din Cholula- toţi te îmbie să guşti, aşa că te saturi doar din gustat. În toate, inclusiv pe dulciuri, pun praf de chili si diferite sosuri, unele destul de iuţi. Îţi cam ia gura foc. Pe o stradă din cel mai vechi cartier pueblan am admirat “procesul de fabricaţie” artizanală a chips-urilor : cartoful curăţat într-o mână, cuţitul în alta, mişcări rapide şi precise, iar feliile foarte subţiri aterizau direct în baia de ulei încins, ca să iasă de acolo crocante şi gustoase. Chips cu pulbere de chili cu lamâie deasupra și puteai să porneşti din nou la pas plin de energie.

Am mâncat specialităţi locale: mole poblana, chiles en nogada, chalupas, supă de tortillas, enchiladas, tamales… OLA! La mole poblana specificul constă în sosul maroniu, de ciocolată cu chili, peste care se pun seminţe de susan. Chiles en nogada, care se mănâncă doar in lunile iulie-septembrie, sunt ardei umpluti cu un amestec de nuci și fructe, peste care se pune un sos alb si se ornează cu rodie şi pătrunjel tocat. Sper să reuşesc să pun imagini… mănânci cu ochii mai întâi. Tamales sunt nişte turtiţe dintr-o pastă de jumări şi porumb, în interiorul căreia găsesti un pic de carne. Toate sunt bune, mai ales că sunt servite cu multă atenţie şi cu bucurie.

Ce să mai spun? Experiența  la prima mână este neprețuită, de aceea voi lăsa imaginația și dorința să prindă aripi și să motiveze pe aceia cărora le place să călătorească. Și mai zic încă o dată: cunoșterea înseamnă viață. Enjoy!

O nouă generaţie de profesori Teach for Romania şi-a luat zborul

Final de Academie de Leadership si Pedagogie pentru Teach for Romania…punct …vacanţă şi… de la capăt în 12 septembrie. Au plecat la drum 43 de profesori şi au ajuns la final tot atâţia. Sunt tineri, entuziaşti, determinaţi, curajoşi, inteligenţi, puternici, frumoşi şi lista ar putea continua.

Am stat alături de ei şi, urmărindu-le antrenamentul pentru „zbor”, i-am admirat pentru această încercare plină de forţă şi de durere în acelaşi timp. Similar cu metamorfoza larvei în fluture, au fost zile şi poate nopţi de luptă cu sine, de înfruntare a propriilor bariere, de îndoială, de teamă, de atenţie concentrată, de învăţare, de căutare a formulei potrivite, de stimulare a creativităţii. Au existat si momente de bucurie, şi AHA-uri şi frustrări, dar dacă ar fi să definesc pe scurt această perioadă, aş zice că a fost un lung flow. Teoretic, este imposibil, practic, cam aşa s-a întâmplat. Au trecut şase săptămâni ca o părere, ca un val înţelept, zic eu. Am pătruns  în magia naturii. Valul se zbate până ajunge la ţărm, plin de spumă şi de mândrie a împlinirii, pentru ca imediat să reintre în rotirea vieţii, iar şi iar. Şi face asta cu atâta precizie şi cu atâta forţă creatoare, din vremuri imemoriale, încât devine magic.

Să revenim acum la tema profesorului-lider, ca să vedem ce îl face pe acesta diferit:

  • Are viziune pentru clasa cu care lucrează şi inspiră elevii nu numai să îl urmeze, ci şi să contribuie ( să-şi definească reguli şi proceduri, să îndeplinească obiective, să aibă iniţiativă, să se implice în activităţi în şcoală şi afara ei, să ajute, să coopereze, să se autoevalueze, să inspire la rândul lor); liderul creşte lideri;
  • Transformă mentalităţi, fiind model el însuşi; „toţi copiii pot”, „greşeala este o lecţie”, „nu am reuşit ÎNCĂ, dar merg mai departe” şi altele asemenea pregătesc „terenul” pentru o mai bună învăţare, pentru o învăţare despre şi pentru viaţă;
  • Este un servant-lider, o persoană care îşi pune toate resursele la bătaie în folosul elevilor, şcolii şi comunităţii, cu talent şi generozitate, cu entuziasm şi determinare;
  • Sparge tiparele neperformante din educaţie, promovează/lucrează cu valori şi încurajează gândirea critică, creativitatea şi autonomia în învăţare;
  • Foloseşte planificarea inversă:  porneşte de la viziune şi obiective anuale, integrând în mod creator programa şi competenţele acesteia;  trece apoi „duios”prin conţinuturi,metode şi atitudini şi creează  unităţi de învăţare (capitole); o unitate este împărţită în lecţii, fiecare cu obiectivele ei, astfel încât, obiectivele viziunii să poată fi îndeplinite pas cu pas de-a lungul anului; planul este un instrument perfectibil, care îi dă, însă, profesorului  libertatea să fie flexibil la clasă, pornind de la input-ul elevilor;
  • Intotdeauna pune focus-ul pe elevi: îi respectă şi le înţelege nevoile, dorinţele, frustrările şi temerile; vorbeşte puţin în clasă, pentru că lasă spaţiu elevilor, construind pe ideile lor şi cautând întrebările potrivite pentru a genera învăţarea cu sens;
  • Este orientat spre progres; progresul este întotdeauna elementul vizat în evaluări, în întâlniri, în prezentări şi raportări; progres la clasă, al elevilor, şi progresul personal, al profesorului; comparaţia se face doar cu sine;
  • Creează şi întreţine relaţii de calitate cu stakeholderii din educaţie: elevi, părinţi, profesori, directori, autoritati, finanţatori etc.;
  • Învaţă tot timpul; caută soluţii, monitorizează obiective şi comportamente, testează, reflectează şi îmbunătăţeşte continuu procesele; ştie ce vrea şi îşi urmăreşte neobosit ţelul.

Fără să fiu exhaustivă, cred totuşi că aceasta este esenţa modelului de leadership posibil de aplicat în educaţie, un model având în centru conceptul de SERVANT LEADER. Datorită generaţiilor de profesori Teach, trei la număr, incluzând acum şi prima generaţie de alumni Teach, conceptul prinde contur şi cu siguranţă în anii viitori va putea fi extins la întregul sistem de educaţie din România. Este un demers transformaţional care cere determinare, claritate şi acţiune sinergetică, dar ştiu că poate fi pus în practică, pentru că „Valul înţelept” îşi urmează calea.

This entry was posted on August 17, 2016, in Fără categorie. 2 comentarii

BUCURIA CĂLĂTORIEI

Fiecare călătorie este în felul ei pentru noi, cei de la Teach for Romania…

Emoțiile, explicabile,  sunt mari, foarte mari. Avem cu toții – viitori profesori, tutori, facilitatori, voluntari, staff, entuziasmul unui nou început; avem speranța transformării într-o variantă mai bună pentru fiecare dintre noi; avem bucuria de a cunoaște oameni frumoși, poate și teama – îndreptățită- de a  nu fi destul de buni pentru misiunea aceasta sau de a nu rezista până la capăt. Ne-am prins cu toții, cu emoțiile, cu gândurile, cu sufletele noastre, în călătoria plină de sens a celei de a treia Academii de Leadership și Pedagogie din istoria Teach for Romania. Am început în 4 iulie și vom ajunge la final de călătorie inițiatică în 13 august.

Anul acesta, firul roșu, cel al leadership-ului, îi poartă pe eroii noștri spre autodescoperire, spre înțelegerea filozofiei, rolului, instrumentelor și provocărilor profesorului transformational și continuă cu a pune bazele unei comunități puternice și eficiente de alumni dedicați aceluiași scop ca noi toți: transformarea sistemului de educație din Romania.

Călătorii nu sunt turiști obișnuiți, ci exploratori în educație, curioși și determinați, dar – mai ales- co-creatori ai parcursului devenirii lor. Apreciez în mod deosebit la ei inițiativa și maturitatea creatoare, capacitatea de a gândi soluții și de a le pune în practică, dorința de a învăța și căutarea neobosită a PENTRU CE-ului?, ca marcă a unui lider autentic.

Încheiem acum cea de a doua din cele patru săptămâni de ”teorie”. A fost surprinzător, entuziasmant, dificil, deconcertant, inițiatic… În acest moment avem speranța că ne urmăm chemarea și bucuria de a explora împreună, pe care ne străduim cu toții să o păstrăm cât se poate de vie.  Ne avem pe noi cu toate resursele știute și descoperite în acest context provocator. Avem motivațiile, experiențele, cunoașterea și frumusețea caracterului. Firul acela roșu ne dă acum mai multă structură și mai multă putere să ne parcurgem calea cu determinare și cu știință. Urmează, totuși, proba de foc a practicii cu elevi reali, cu provocări personale (acumularea oboselii, proba ieșirii din zona de confort, confruntarea cu ”nu știu ce nu știu” sau cu ”știu că nu știu”) și de context ( comunitate, interacțiuni neașteptate), dar mai avem și INCREDEREA și minunatul ÎMPREUNĂ.

Și această încredere ne ajută să ne cream imaginea viitorului:  o comunitate puternică de profesori-lideri, care ca răspuns la întrebarea PENTRU CE? vor spune, credem noi, ”pentru a mă pune în slujba comunității și pentru a dărui cât mai mult copiilor din ceea ce știu și din ceea ce sunt eu”, exemplificând  într-un mod minunat și plin de sens conceptul de SERVANT LEADER.

Îi las acum pe ei să vă vorbească despre descoperirile lor din aceste două săptămâni:

Florentina: ”Am descoperit că personajele principale vor fi copiii, iar noi vom fi doar personaje secundare.”

Ioana: ”Am foarte multe de învățat și mă bucur că sunt la locul potrivit.”

Ionuț: ”Degeaba știu cine este Mihai Viteazul, dacă nu știu cine sunt eu… cine sunt eu în comunitate.”

Marius: ”Până acum am predat despre fizică, iar acum o să predau despre viață.”

Octav: ”Am descoperit că trebuie să apreciez progresul, cât de mic ar fi, și să nu forțez rezultatul.”

Corina: ”Nu oricine te învață teaching și trebuie să știi să alegi sursa, căci altfel te dai cu capul de pereți.”

Mihaela:” Uneori dacă știi lucruri, poți fi încurcat, dacă nu le-ai învățat cum trebuie.”

Anca:” Am învățat că, dacă pui întrebările potrivite, deschizi un cufăr cu comori.”

Valentina: ”Am realizat cât de importantă este prezența și cât de importantă este ziua de azi.”

Raluca: ”A evalua înseamnă a scoate valoarea la suprafață.”

Mirela: ”Am început să apreciez din ce în ce mai mult valoarea colaborării.”

Nana: ”Apa curge mereu si există mereu. Dacă eu mă las pe mine să ”curg” și teaching-ul ”curge”, și planificarea ”curge”…”

Ștefana : ”Este foarte important să îmi asum că nu înțeleg un lucru și atunci progresul va fi real.”

SUCCES, dragii mei!