Arhivă | octombrie 2011

Un cod moral pentru români

Mă străduiesc de ceva timp să pricep ce nu merge în societatea românească şi una din soluţii, cea care nu-mi dă pace, este scrierea unui cod moral.
Din toate domeniile vin veşti proaste pentru naţiune. Economia este prea mult legată de pieţele externe aflate în dificultate, companiile de stat aduc pierderi şi nu dau semne de restructurare, bugetul pe 2012 este greu de elaborat şi este construit nu numai pe o creştere a PIB sub estimările iniţiale, ci şi pe un deficit de numai 3%, băncile ar putea avea şi ele probleme, autorităţile locale nu au bani, bugetarii sunt furioşi şi, deci, slab productivi… iar lista ar putea continua.

Românii sunt unii trişti (cei mai trişti oameni de pe pământ!), resemnaţi şi pasivi, iar alţii furioşi, agresivi şi egocentrici. Aproape toţi reprezintă o masă de manevră pentru minoritatea care ne “conduce” destinele: clasa politică. Dar care este destinul nostru?

Spun adesea că avem conducătorii pe care îi merităm. Au aceleaşi gene sociale şi aceeaşi matrice spirituală i-a călăuzit spre statutul norocos de astăzi. Încă din perioada fanariotă românii au învăţat ce este mita, şmecheria, hoţia, imoralitatea. Generaţie după generaţie au perfecţionat metoda de a exploata fără scrupule pe cei din jur. Avem secole de “ştiinţă” a delaţiunii, necinstei şi dezonoarei. Există, desigur, excepţii… avem o elită intelectuală şi vedem oameni simpli care dau oricui & oricând o lecţie de bun-simţ, dar aceştia reprezintă o minoritate. O minoritate care trăieşte modest, după principii, dar care nu are forţa de a convinge şi pe alţii să le urmeze exemplul. Ce le lipseşte? Ce ne lipseşte nouă, tuturor acelora care suntem atât de dezgustaţi de spectacolul politicii româneşti?

Un posibil răspuns este: solidaritatea. Pe drumul devenirii ca popor am pierdut înţelepciunea ancestrală (îmi place să cred că am avut-o) exprimată de sintagma “unde-s doi, puterea creşte”. Trăim din ce în ce mai mult într-un egoism autodistructiv, în derizoriu, cu ochii pe averile vecinilor, VIP-urilor, politicienilor etc. şi tratăm adesea problemele noastre cu cinism. Atât.

Întoarcerea la spirit, la cumpătare, la modestie şi la compasiunea faţă de semeni – ca mod de a ne trăi viaţa – i-ar lăsa fără spectatori pe cei îmbogăţiţi, pe cei ce fac paradă de averea lor ori pe îmbătaţii de putere. Mass-media contribuie mult la tot acest proces de degradare a societăţii. Nu este întâmplător faptul că televiziunile cu cel mai mare impact sunt comerciale, adică au nevoie de audienţă şi aleargă după rating ca să facă bani, iar patronii acestora sunt în topul milionarilor autohtoni. Sună a teoria conspiraţiei, dar totul se leagă în mod logic. Noi, cei mulţi, suntem necesari doar ca să muncim, să cotizăm, să votăm, să fim masă de manevră.

Am văzut în ultima perioadă fie oameni care s-au blocat pe “Nu se poate” şi, pe cale de consecinţă, orice încercare de a schimba ceva este inutilă zic ei, fie oameni care se întrec să adune cât mai mult pe orice căi (ETICĂ? Ce-i aia?), după modelul milionarilor. Model prost.

Ca să scriem noi toţi un cod moral, avem nevoie mai întâi să luăm o pauză de gândire, să rupem ritmul şi să restartăm procesul. După teoria schimbarii , ne aflăm în groapă ca popor. În groapă suntem mistuiţi de o pleiadă de sentimente negative: furie, anxietate, invidie, descurajare, frică, neîncredere, ruşine… “Prin noi înşine” este în această situaţie nu numai deviza liberală, ci şi un îndemn potrivit. Doar prin forţele proprii putem ieşi din groapa istoriei. În opinia mea, ca să reuşim, suntem obligaţi să renaştem moral. O parte a acestei renaşteri vizează spiritul civic, adică reînvierea solidarităţii, a deschiderii spre comunicare şi înţelegere a celuilalt sau a cooperării în interesul public. “Prin noi înşine” înseamnă ca acum să ne unim forţele şi să scriem acest cod moral care să ajute societatea să renască. Şi mai înseamnă ca fiecare să înceapă această “curăţire” cu el însuşi. Schimbarea majoră la nivelul societăţii începe într-o zonă periferică,la baza sistemului şi depinde de noi ca ea să se propage. Pentru asta avem nevoie de: CURAJ, DISCIPLINĂ, SERIOZITATE, PERSEVERENŢĂ….
Codul se scrie chiar în acest moment!